În satele din județul Galați, realitatea este dureroasă: sărăcie, lipsa canalizării, a drumurilor asfaltate, școli cu toalete în curte și dispensare închise. Zeci de localități din nordul și sudul județului sunt la limita supraviețuirii, departe de dezvoltarea promisă. Ruralul gălățean suferă în tăcere, ignorat de administrații și de politicile centrale care par să se oprească la porțile orașelor.
În comune precum Corni, Măstăcani, Vlădești sau Bălășești, oamenii se zbat să trăiască din agricultură de subzistență, iar copiii învață în condiții improprii. Lipsa transportului public, a rețelelor de apă potabilă și a accesului la servicii medicale elementare alimentează un cerc vicios al subdezvoltării. Unele sate par uitate complet, fără dispensar, fără magazin, fără canalizare, fără internet.
Tinerii pleacă, bătrânii rămân singuri, iar autoritățile oferă doar proiecte pe hârtie, anunțate în campanii și uitate imediat după. În unele localități, consiliile locale abia reușesc să plătească salariile funcționarilor, iar ideea de modernizare este doar un vis.
Fără investiții reale în infrastructura rurală, fără programe care să sprijine munca și inițiativa locală, județul riscă să devină un pustiu populat doar de amintiri. Este nevoie de voință politică reală, de finanțări direcționate către comunități și de proiecte coerente, adaptate nevoilor oamenilor de la sat. Altfel, Galațiul rural va deveni o rană deschisă în inima Moldovei.
